Omilia Emineței Sale Salvatore Cardinal De Giorgi

Omilia Liturghiei de încheiere a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice – duminică, 26 august 2012

1. Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice iar noi am crezut şi ştim că tu eşti Sfântul lui Dumezeu.

Afirmaţia de credinţă, de încredere, de fidelitate izvorâtă din inima lui Simon Petru ca răspuns la întrebarea provocatoare a lui Isus – ca şi concluzie a discursului despre pâinea vieţii – se naşte din senin chiar şi în inima noastră la finalul celei de-a VI-a Adunări a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, găzduită cu ospitalitate evanghelică de Sfânta Biserică din Iaşi, căreia îi mulţumim în persoana zelosului Păstor, PS Petru Gherghel, în dinamica Acţiunii Catolice diecezane, în asociaţile parohiale şi în credincioşii prezenţi aici.

Zilele acestea am trăit experienţa pascală a celor doi ucenici din Emaus, într-un climat de rugăciune, de studiu şi de fraternitate bucuroasă, plin de speranţă. Am simţit prezenţa vie a lui Isus cel Înviat în mijlocul nostru.

Ni s-a adresat cuvântul său de viaţă prin ceea ce am trăit, spus, ascultat, dar mai ales prin Mesajul cel luminos al Vicarului său pe pământ, Sfântul Părinte Benedct al XVI-lea, căruia îi reînnoim cu recunoştinţă afecţiunea noastră filială dar şi fidelitatea la Magisterul său.

L-am contemplat şi recunoscut mereu nou în frângerea pâinii Euharistiei, formă dădătoare de comuniune şi forţă care propulsează misiunea Bisericii, care astăzi îşi propune mai ales evanghelizarea pentru promovarea credinţei.

Ne-a fost încredinţată această misiune de către fericitul Ioan Paul al II-lea acum douăzeci de ani când, prin inspiraţia extraordinară a neuitatului Serv al lui Dumnezeu Card. Eduardo Pironio, a fost instituit Forumul, care cu focul viu al Spiritului se vede extinzându-se în inima Bisericilor particulare în slujba lumii.

Ne-a fost reîncredinţată prin încrederea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea care – cu privire la cea de-a XIII-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor pentru Noua Evanghelizare şi a Anului Credinţei ce se va desfăşura în octombrie – cheamă toate grupările ecleziale să se implice în această acţiune cu harul specific propriei identităţi.

Este semnificativ, iar pentru voi şi stimulant, faptul că în Instrumentum laboris al Sinodului în grupările laicale se citează o dată doar Acţiunea Catolică.

La apelul Papei, Forumul i-a adresat datoratul răspuns, îndreptând atenţia asupra acestor două evenimente de har, cu referire particulară la rolul specific pe care A.C. şi-l propune în virtutea vocaţiei sale particulare, a carismei sale speciale şi al slujirii singulare, precizate de Magisterul Conciliar şi postconciliar, subliniate de sfântul Părinte, pe care nu trebuie să le uităm.

Le-aţi tratat cu competenţa doctrinală şi pasiunea eclezială care vă caracterizează, într-un dialog deschis, senin, constructiv. Şi nu le voi re-evoca acum.

 2. – Mă limitez doar – la lumina cuvântului lui Dumnezeu pe care tocmai l-am ascultat – să subliniez unele condiţii şi cerinţe fundamentale pentru credibilitatea şi eficacitatea noii evanghelizări, atât la nivel personal cât şi la nivel asociativ.

Prima este fidelitatea la Botezul nostru, care construieşte poarta credinţei de la care a început itinerariul sfinţeniei spre poarta gloriei.

Prima lectură este pusă sub semnul actului de fidelitate spre Dumnezeul legământului cerut de Iosua către toate triburile lui Israel după trecerea Iordanului şi înante de a intra în pământul promis: slujirea Dumnezeului părinţilor sau zeilor străini.

La profesiunea clară şi hotărâtă: “Cât despre mine şi casa mea îl vom sluji pe Domnul”, îi reverberează ecoul răspunsului la fel de clar şi hotărât al poporului: “Şi noi îi vom sluji Domnului, pentru că este Dumezeul nostru”. Acesta este răspunsul credinţei noastre.

Iar dacă Iosua era preocupat de posibila contaminare a credinţei părinţilor care au avut contacte cu popoarele idolatre, şi Biserica este la fel de preocupată cu privire la provocările pe care culturile supremaţiei le propun mereu şi persuasiv contra credinţei noastre. Gândiţi-vă la secularismul agnostic şi ştiinţific, care îl pune pe Dumnezeu în paranteză şi îl induce pe om să aibă un trai ca şi cum Dumnezeu nu ar exista; la materialismul lumesc preocupat doar de prevalenţa bunăstprii materiale, la relativismul etic nihilist, permisiv şi libertin.

Nu putem însă să notăm cu amărăciune că mai ales în Ţările cu un creştinism străvechi credinţa multor creştini apare obosită, demotivată, pâlpâindă sau stinsă atât din cauza unei prea puţine cunoaşteri a adevărului credinţei (este vorba despre analfabetismul religios) cât şi din cauza fracturii dintre credinţă şi viaţă.

 3. Sunt provocări care trebuie înfruntate mai ales încredinţându-ne în harul nesecat al Domnului Isus, Autorul perfecţiunii credinţei, de invocat mereu în rugăciune, prima dintre clasicele şi mereu validele misiuni ale A.C.: rugăciune, studiu, acţiune şi sacrificiu.

El este cel care ne-a chemat, consacrat şi trimis pentru a colabora cu El în misiunea neobosită pentru mântuire, făcându-ne participanţi prin Botez la tripla sa slujire, sacerdotală, profetică şi regală: un dar de iubire, care este o misiune de iubire pentru toţi.

El este Evanghelia perpetuă, neschimbată şi eternă pe care suntem chemaţi să o cunoaştem mai profund, să o celebrăm cu mai multă credinţă, să o trăim mai coerent şi să vestim mereu cu entuziasm nou într-o lume care schimbă profund şi rapid, în contextul globalizării, caracterizată de închideri şi refuzuri, de moduri de gândire şi de trăire care sunt departe de Dumnezeu, dar şi de deschidere şi posibilităţi noi de vestire pe care nu le putem ignora: tocmai de aceea Papa ne-a spus să fim atenţi la semnele timpurilor pentru a fi mereu “laboratorul ‘globalizării solidarităţii’ şi a dragostei”.

Suntem chemaţi să-l vestim cu ardoare nouă, cu metode noi, cu expresii noi, pentru a-l face cunoscut pe Cristos oamenilor, pentru a-i face să se întâlnească cu El şi să redescopere frumuseţea, fascinaţia şi noutatea mereu nouă a Evangheliei sale.

4. Nu putem însă să-i ajutăm pe fraţii noştri să-l întâlnească pe Cristos dacă noi nu l-am fi întâlnit deja. Acesta este mesajul din Emaus. Întâlnirea celui Înviat înseamnă, precum cei doi ucenici, să ne lăsăm luminaţi şi hrăniţi de El, care în aceste duminici s-a prezentat ca şi pâinea de viaţă coborâtă din cer, pâinea cuvântului său care schimbă inima omului şi pâinea în trupul său, dăruindu-i viaţă din belşug.

“În el – scria Papa în Scrisoarea cu ocazia începutului Anului Sfânt – se află împlinirea oricărui travaliu şi suspinări a inimii omeneşti. Bucuria iubirii, răspunsul la drama suferinţei şi a durerii, puterea iertării în faţa jignirii primite şi izbânda vieţii în faţa golului morţii, totul îşi găseşte împlinirea în misterul Întrupării sale, în a se face om, în împărtăşirea cu noi a slăbiciunii omeneşti pentru a o transforma prin puterea Învierii sale”.

Aşadar doar El trebuie să fie vestit, doar pe El trebuie să-l întâlnim şi să-l facem să se întâlnească prin dinamismul şi bucuria celor doi ucenici din Emaus, cu bucuria neoprită a Cincizecimii.

5. Suntem chemaţi, de asemenea, să vestim Evanghelia sa, cu credinţă, integral, fără compromisuri, fără rezerve, fără a o modela pe om, aşa cum scria Sfântul Paul galatenilor.

Examplul ni l-a dat Isus în Capernaum. Chiar dacă cuvântul său pare dur în faţa mulţimii care nu a înţeles semnificaţia înmulţirii pâinilor, chiar dacă mulţi dintre ucenicii săi l-au abandonat, el nu face rabat de la adevărul anunţat, ci îl repropune cu putere şi îl precizează în mod riguros astfel încât îi provoacă chiar şi pe însăşi apostolii săi.

Ca şi evanghelizatori, nu putem să preferăm opiniile noastre în locul adevărului Evangheliei, aşa cum sunt garantate de Magisterul Bisericii, care este unicul interpret autentic cu privirea la acestea, aşa cum a vrut Domnul.

Fidelitatea Magisterului Bisericii este o caracteristică splendidă a Acţiunii Catolice, care în misiunea sa de nouă evanghelizare trebuie să strălucească cât mai clar şi exemplar.

Gândiţi-vă, spre exemplu, la Evanghelia căsătoriei şi a familiei, al cărui mister şi cărei măreţie ne-au fost amintite de sfântul Paul în cea de-a doua lectură, ca şi participare şi manifestare a iubirii lui Cristos pentru Biserică…

Din păcate astăzi valorile sale sunt puse sub semnul dubiului chiar şi de către creştini, care se unesc sau se asociază cu cei care ar vrea să pună în ilegitimitate familia – separând-o de fundamentul său natura, şi pentru noi sacramental – căsătoria, uniunea de nedesfăcut a unui bărbat şi a unei femei pentru o comuniune de viaţă şi de iubire după proiectul lui Dumnezeu, care nu se poate altera fără a alterarea şi compromiterea societăţii însăşi.

6. De asemenea, suntem chemaţi să anunţăm Evanghelia, nu singuri ci împreună, împreună cu toate componentele diferite ale Bisericii, cu harul comuniunii care dă credibilitate ştirii cu puterea co-participării şi a co-responsabilităţii care o face atractivă şi eficientă, aşa cum a fost şi pentru prima comunitate creştină.

Aceasta este caracteristica cea mai eclezială a A.C. în care raporturile familiare dintre laici şi păstori, dorite de către Conciliu şi subliniate de Sfântul Părinte pentru o mai mare eficienţă a misiunii, au ganaţia unei istorii îndelungare, consolidate de exemplul laicilor şi a păstorilor sfinţi.

7. Dacă eficacitatea evanghelizării depinde mai ales de harul celui care ne-a trimis, credibilitatea sa depinde de mărturia celor care am fost trimişi, de sincera şi perseverenta înclinaţie spre sfinţenia la care suntem chemaţi cu toţii în cele mai comune condiţii şi situaţii ale vieţii.

În această perspectivă Anul credinţei este o invitaţie la o atutentică şi reînnoită convertire la Domnul, pentru a păşi în acea viaţă nouă pe care am primit-o prin Botez şi care plăsmuieşte întreaga noastră existenţă umană spre noutatea radicală a învierii, a unei iubiri primite în dar: tocmai de aceea trebuie să fie dăruită ca şi experienţă de har şi bucurie.

Locurile privilegiate ale sfinţirii voastre ca şi laici sunt aceleaşi cu cele ale misiunii voastre: toate realităţile temporare, de animat în mod creştin, precum familia, cultura, munca, economia, sportul, precum şi, în mod particular astăzi, politica. Voi vă sfinţiţi în lume şi pentru lume, fără a ieşi din lume, însă fără a fi ai lumii.

Ne-a amintit acest lucru chiar Papa în Mesajul său: “Chemaţi astăzi pentru a reînnoi misiunea de a păşi pe calea sfinţeniei … oferiţi-vă disponibilitatea pentru participarea la toate nivelurile vieţii sociale, culturale şi politice, având mereu în vedere binele comun”.

Ne-a transmis acest lucru acum câteva zile prin Mesajul către A.C. din Argentina la Radio Vatican: “Grupurile noastre sunt săli de gimnastică pentru sfinţenie. Fiţi generoşi, primitori şi solidari şi mai ales comunicatori ai frumuseţii credinţei” pentru a “contribui la crearea unei culturi populare, de larg acces, pozitivă pentru a forma persoane responsabile, capabile de a se implica în slujba Ţării”.

Tocmai de aceea Scrisoarea adresată cu ocazia începutului Anului Credinţei ne invită să ne fixăm privirea “spre cei care prin credinţă, de-a lungul veacurilor, oameni şi femei de toate vârstele, au mărturisit frumuseţea urmăririi Domnului Cristos acolo unde erau chemaţi să mărturisească fiinţa lor de creştini: în familie, la serviciu, în viaţa publică, în exercitarea carismelor şi a slujirilor la care su fost chemaţi”. Istoria Acţiunii Catolice este bogată în aceste mărturii de credinţă, formate în şcoala de sfinţenie laicală.

Îmi permit doar să mai amintesc faptul că ultimul înscris în rândul Fericiţilor în 29 aprilie a anului trecut, italianul Giuseppe Toniolo, născut în Treviso în anul 1845 şi mort în Pisa în anul 1918, a cărei figură mi-a apărut în aceste zile ca fiind în uniune cu fiecare dintre voi.

Apostol al familiei (ca soţ exemplar şi părinte a şapte copii),  al catedrei (ca şi docent de înalt prestigiu) şi al vieţii publice (ca şi fondator al A.C. şi animator al mişcării catolice în Italia), se impune spre admiraţia noastră pentru credinţa sa de neclintitit în Biserică, pentru entuziasmul său în apostolat, pentru implicarea sa constructivă şi competentă din punct de vedere cultural şi social, dar mai ales pentru viaţa sa interioară şi dorinţa sa de sfinţenie care îl făcea să spună: “Vreau să fiu sfânt”. Şi urmărind o înţeleaptă regulă de viaţă spirituală – care pare să corespundă, anticipând, ceea ce se sugerează în Decretul Apostolicam Actuositatem şi în Exhortaţia Christifideles laici, a şi reuşit să devină.

Acestea, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Steaua noii evanghelizări şi Regina Acţiunii Catolice, le cer Domnului prin această jertfă a sa şi v-o doresc din inimă vouă şi mie.

Sfânta Liturghie în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” prezidată de Eminența Sa Card. Salvatore de Giorgi

Finalul Adunării Generale a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC)  a fost marcat prin sfânta Liturghie prezidată de Eminența Sa Card. Salvatore de Giorgi în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”. Au concelebrat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Virgil Bercea, episcop de Oradea, PS Domenico Sigalini, Asistent Ecleziastic al FIAC, PS Luis Armando Collazuol (Argentina), PS Eduardo Horacio Garcia (Argentina), IPS Felix Anthony Machado (India), PS Sotero (Myanmar), PS Venant Bacinoni (Burundi) împreună cu alţi preoţi din ţară şi din străinătate.

   La începutul celebrării, PS Petru Gherghel a salutat episcopii şi preoţii concelebranţi, delegaţiile celor 35 de ţări prezente la această întâlnire, coordonatorul FIAC, Emilio Inzaurraga, secretara FIAC, Maria Grazia Tibaldi, preşedinta Acţiunii Catolice din România (ACRO), Oana Tuduce, tinerii din Acţiunea Catolică din dieceza de Iaşi şi din celelalte dieceze şi pe toţi credincioşii participanţi la sfânta Liturghie. Le-a adresat de asemenea mulţumirea că au participat la această adunare, urându-le succes în misiunea pe care o vor desfăşura în cadrul Acţiunii Catolice în ţările şi diecezele în care se vor întoarce.

    După ce pr. Felix Roca, asistent general al ACRO, a proclamat Evanghelia, ES Card. Salvatore de Giorgi şi-a început omilia cu afirmaţia de credinţă, de încredere, de fidelitate izvorâtă din inima lui Simon Petru ca răspuns la întrebarea provocatoare a lui Isus: Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice iar noi am crezut şi ştim că tu eşti Sfântul lui Dumezeu, mulţumindu-i de asemenea PS Petru Gherghel pentru găzduirea cu ospitalitate evanghelică de către  Sfânta Biserică din Iaşi.

     A continuat apoi Eminența Sa amintind cum zilele acestea am trăit experienţa pascală a celor doi ucenici din Emaus, într-un climat de rugăciune, de studiu şi de fraternitate bucuroasă, plin de speranţă. A subliniat apoi, la lumina cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, unele condiţii şi cerinţe fundamentale pentru credibilitatea şi eficacitatea noii evanghelizări, atât la nivel personal cât şi la nivel asociativ. Prima este fidelitatea la Botezul nostru, care construieşte poarta credinţei de la care a început itinerariul sfinţeniei spre poarta gloriei.

    A mai amintit de asemenea, că deși există provocări, ele trebuie înfruntate mai ales încredinţându-ne în harul nesecat al Domnului Isus, invocându-l mereu în rugăciune, prima dintre misiunile AC: rugăciune, studiu, acţiune şi sacrificiu. El este cel care ne-a chemat, consacrat şi trimis pentru a colabora cu El în misiunea neobosită pentru mântuire, făcându-ne participanţi prin Botez la tripla sa slujire, sacerdotală, profetică şi regală: un dar de iubire, care este o misiune de iubire pentru toţi. Suntem chemaţi să-l vestim cu ardoare nouă, cu metode noi, cu expresii noi, pentru a-l face cunoscut pe Cristos oamenilor.

    În concluzie, ES Card. Salvatore de Giorgi ne-a spus că suntem chemaţi să vestim Evanghelia cu credinţă, integral, fără compromisuri, fără rezerve, fără a o modela pe om, aşa cum scria Sfântul Paul galatenilor. Ca şi evanghelizatori, nu putem să preferăm opiniile noastre în locul adevărului Evangheliei, aşa cum sunt garantate de Magisterul Bisericii, care este unicul interpret autentic cu privirea la acestea, aşa cum a vrut Domnul.

      La sfârşitul Liturghiei, PS Petru Gherghel a dorit să mulțumească Eminenței Sale Card. Salvatore de Giorgi dăruindu-i și o icoană a Maicii Domnului de la Cacica, în amintirea vizitei sale în dieceza noastră.

 Alexandra Cojan

”Spre Anul Credinței” – Mesajul nunţiului apostolic ÎPS Francisco Javier Lozano

În cadrul programului de sâmbătă după-amiază, 25 august, PS Petru Gherghel a prezentat mesajul nunţiului apostolic în România şi Republica Moldova, ÎPS Francisco Javier Lozano pentru cea de-a VI-a Adunarea Obișnuită a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC).

Redăm în continuare un fragment din Mesajul nunţiului ÎPS Francisco Javier Lozano.

 În numele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pe care am onoarea să-l reprezint în ţara voastră, doresc să vă transmit, înainte de toate, salutul său cordial și, în același timp, urările călduroase pentru ca zilele pe care urmează să le petreceţi să fie ocazii de har îmbelşugat şi de creştere spirituală pentru toţi.

Așa cum a scris și Sfântul Părinte în Mesajul adresat celei de-a VI-a Adunarea Obișnuită a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC): „În această fază a istoriei, în lumina Magisteriului social al Bisericii, lucraţi şi pentru a fi tot mai mult un laborator de «globalizare a solidarităţii şi a carităţii», pentru a creşte, cu toată Biserica, în coresponsabilitatea de a oferi un viitor de speranţă omenirii, având şi curajul de a formula propuneri exigente”.

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, prin intermediul meu, mulţumeşte diecezelor, parohiilor, comunităţilor călugăreşti, asociaţiilor şi mişcărilor bisericeşti, care au lucrat cu generozitate la pregătirea şi desfăşurarea acestui eveniment. Dumnezeu nu va înceta să le binecuvânteze. Fecioara Maria să vă însoţească în drumul vostru. Ea să mijlocească pentru fiecare dintre voi, pentru ca cea de-a VI-a Adunarea Obișnuită al Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC), de la Iași,  să vă ajute să creşteţi în credinţă şi în iubire.

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, vă asigură de rugăciunea sa şi vă binecuvântează din inimă.

Arhiepiscop Francisco Javier Lozano,
nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova

 

Alexandra Cojan și Ana-Maria Blaga

Interviu cu Giovanni Rotondo (Italia)

Este o mărturie importantă aceea de a vedea cum laicii și preoții lucrează împreună pentru binele Bisericii – Interviu cu Giovanni Rotondo, administrator FIAC și președinte diecezan Genova, Italia.

 Care  este realitatea bisericii catolice din Italia?

 Este o realitate frumoasă, complexă, chiar dacă, precum toate țările din Europa, țara noastră suferă de secularizare, iar individualismul a dus la o reducere a numărului celor care vin în parohie. Cu toate acestea realitatea catolicilor este încă una solidă, ce are o contribuție puternică, atât în planul social, cât și în cel politic.

 Care este realitatea Acțiunii Catolice în Italia?

 Este o realitate care a dat strălucire țării noastre și o regăsim în sărbătorirea a 140 de ani de activitate. Deși s-a ajuns până la 3 milioane de membri, după conciliu, am reevaluat situația ajungându-se la  350 de mii de membri împărțiți pe 3 sectoare: copii, tineri și adulți. Acțiunea Catolică a avut și are un rol important în formarea persoanelor, atât din punct de vedere social, cât și politic și mai ales eclezial, deoarece regăsim mulți laici și preoți care au și-au inițiat formarea lor în parohii, în cadrul Acțiunii Catolice.

 Care este angajamentul laicilor și cum se reflectă responsabilitatea lor în parohie?

 Este un angajament de co-responsabilitate, foarte important, deoarece laicii colaborează cu preoții, împreună, în interiorul parohiei. Apar și situații dificile, dar în cele mai multe dintre cazuri se iau decizii bune și cu siguranță este o mărturie importantă aceea de a vedea cum laicii și preoții lucrează împreună pentru binele Bisericii.

Ce mesaj doriți să transmiteți membrilor Acțiunii Catolice prezenți aici din toată lumea?

 Cred că Sfântul Părinte a transmis multe repere în mesajul său de astăzi, eu aș preciza două aspecte în mod particular: avem nevoie de un angajament mai puternic atât în formare cât și în spiritualitate, de aceea cred că Acțiunea Catolică trebuie să țină cont de acest angajament și să și-l asume în totalitate.

 Celina Dumitru și Andreea Gheț


Sfânta Liturghie celebrată la Sanctuarul din Cacica

Delegațiile Acțiunii Catolice (AC) din cele 35 de țări prezente la Adunarea Generală a Forumului Acțiunii Catolice din România (FIAC) au participat vineri, 24 august la sfânta Liturghie din Sanctuarul de la Cacica, prezidată de PS Luis Armando Collazuol (Argentina) alături de cardinalul Salvatore de Giorghi, PS Petru Gherghel, episcop de Iași, PS Virgil Bercea, episcop de Oradea, PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, ÎPS Felix Anthony Machado (India), PS Domenico Sigalini, asistentul spiritual al AC din Italia și al FIAC, alți episcopi și preoți atât din România, cât și din străinătate.

   În ziua destinată vizitării mănăstirilor din Bucovina, punctul central a fost sfânta Liturghie de la ora 10.30, celebrată în Sanctuarul Marian de la Cacica. După salutul de bun venit al părintelui paroh Romuald Bulai, a urmat celebrarea liturghiei în sărbătoarea sfântului Bartolomeu. La această celebrare, cuvântul de la predică a fost adresat de către PS Luis Armando Collazuol, care a făcut o reflecție despre îndemnul misionar, cu referire la exemplul lui Natanael.

   În cadrul predicii, PS Luis Armando Collazuol a reamintit cum Filip, al V-lea discipol al lui Isus, de îndată ce a auzit chemarea Învățătorului, a devenit imediat apostolul său. Prietenul lui, Natanael, numit mai apoi Bartolomeu, a fost cel care a primit vestea. Acesta a crezut din două motive, primul datorită mărturiei externe a lui Filip, cel care l-a ascultat și l-a urmat pe Isus, iar al doilea datorită unei dispoziții interioare: „un om fără dublură”. A crezut mai întîi în mărturia lui Filip, iar apoi în cuvintele lui Isus, datorită întâlnirii personale cu El.

    În continuare, PS Collazuol  a mai precizat care a fost rodul întâlnirii dintre Natanael şi Isus, şi anume promisiunea pe care Isus o face pentru o lumină nouă în viaţa lui Natanael, împreună cu participarea la drumul Învăţătorului. Biserica are rolul de a anunţa şi de a răspândi împărăţia lui Dumnezeu până la marginile pământului, pentru ca toţi oamenii să creadă în Cristos şi să se mântuiască. Dumnezeu ne îndeamnă mereu să ieşim din noi înşine, să împărtăşim mereu cu ceilalţi bunurile pe care le posedăm, începând de la lucrul cel mai important şi mai scump care este credinţa. Doar  făcându-se misionară, comunitatea creştină şi asociaţiile precum Acţiunea Catolică, vor putea depăşi separările şi tensiunile interne şi vor putea recupera unitatea şi vigoarea credinţei.

     În încheierea predicii, PS Collazuol a transmis tocmai această urarea, ca fiecare dintre noi să fie misionar în parohia în care trăieşte, la locul de muncă, ca participare la misiunea universală a Bisericii. A face parte din Acţiunea Catolică reprezintă tocmai un mod de a ne îndeplini această misiune.

      După încheierea sfintei Liturghii, a urmat şi vizitarea mănăstirilor Voroneţ şi Agapia.

Alexandra Cojan

”Să cunoaștem România” – Programul zilei de vineri 24 august

”Să cunoaștem România” – vizita participanților la Adunarea Generală a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (AG FIAC) în Moldova. Ziua de vineri, 24 august 2012, a reprezentat pentru toți participanții la AG FIAC o ocazie de a cunoaște România prin vizita pe care aceștia au făcut-o la câteva obiective turistice din Bucovina. Împreună cu membrii Acțiunii Catolice (AC) din întreaga lume aflați la FIAC s-au aflat PS Petru Gherghel, episcop de Iași, Cardinalul  Salvatore de Giorgi, PS Virgil Bercea, episcop de Oradea, PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, PS Luis Armando Collazuol (Argentina), ÎPS Felix Anthony Machado (India), PS Domenico Sigalini, asistentul spiritual al AC din Italia și al FIAC, alți episcopi și preoți atât din România, cât și din străinătate.

Plecarea în călătorie a avut loc la ora 7:30, din fața Institutului Teologic Romano-Catolic (ITRC).Pe lângă microbuzele și autoturismele existente, organizatorii au pus la dispoziția participanților trei autocare, astfel încât aceștia s-au împărțit în funcție de limba de comunicare dorită: franceză/italiană, spaniolă și engleză, în fiecare autocar existând ghizi de călătorie care ofereau toate informațiile necesare în aceste limbi de circulație internațională.

Prima oprire a fost la Sanctuarul Marian de la Cacica, unde, la ora 10:30, a avut loc sfânta Liturghie prezidată de PS Luis Armando de Collazuol. A urmat apoi vizita la mănăstirea ortodoxă Voroneț, după care ne-am oprit pentru a lua masa de prânz la Parohia Romano-Catolică din Gura Humorului. De acolo am plecat spre mănăstirea ortodoxă Agapia, unde am putut afla mai multe despre istoria vieții monahale din Moldova.

În jurul orei 19:00 am ajuns la Hârlău, unde am vizitat Muzeul Viei și al Vinului din Moldova, după care am fost invitați la o cină tradițională românească în curtea muzeului.

Plecarea spre Iași a avut loc în jurul orei 22:00, nu înainte de a mulțumi gazdelor și organizatorilor pentru această zi destul de solicitantă, dar plină de căldură, de frumusețe, de împărtășire a acelorași valori spirituale. Am învățat să ne rugăm împreună, indiferent de limba pe care o folosim pentru a rosti rugăciunile, pentru că, până la urmă, limbajul universal al creștinilor din Acțiunea Catolică este unul singur: slujirea plină de iubire, de responsabilitate și de disponibilitate în Biserică, după exemplul lui Cristos.

La finalul călătoriei am cules câteva impresii de la participanți:

În sfârșit am ajuns – acesta a fost ultimul anunț de astăzi, din autocar. A fost o zi cu adevărat specială petrecută în România. În afară de locurile noi pe care le-am văzut și de încărcătura spirituală pe care am simțit-o, peisajele și stilul de viață au fost de ajuns pentru a ne face călătoria extraordinară. Pentru mine, cel mai important lucru a fost discuția care a avut loc între participanți, comunicarea atât de intensă, timpul pe care l-am petrecut împreună, faptul că am vorbit unii cu alții și am reușit să ne cunoaștem mai bine. De asemenea, mi-am făcut prieteni noi, tineri care au studiat împreună la diverse institute teologice. Discuțiile cu aceștia au fost foarte folositoare deoarece am putut să comparăm tipurile de activități pe care fiecare dintre noi le desfășoară. A fost într-adevăr o zi specială.”

(Eli,Ierusalim)

 „Ziua de vineri, 24 august 2012, a însemnat pentru FIAC – Iaşi 2012 bucurie împărtăşită, valorificarea prieteniei, a rugăciunii, trăirea unei frumoase comuniuni care a dizolvat realmente orice distanţă lingvistică sau de orice altă natură ar fi putut exista între invitaţii prezenţi din cele peste 30 de ţări.

Celebrarea liturgică în Sanctuarul de la Cacica, primul popas al excursiei noastre, a fost cel puţin revigorantă, iar acest lucru a fost vizibil până la sfârşitul zilei. Vizita mănăstirii Voroneţ, precum  şi vizita la mănăstirea Agapia au fost două descoperiri inedite asupra religiei, tradiţiei şi artei bizantine româneşti. Una dintre dimensiunile artei româneşti tradiţional-folclorice am descoperit-o odată cu vizita la Muzeul Vinului din Hârlău.

Suntem recunoscători pentru toate acestea Domnului, organizatorilor, episcopilor prezenţi in mijlocul nostru în toate momentele zilei şi tuturor celor care au susţinut realizarea acestei excursii de neuitat.”

(Simona, Oradea)

„Vă mulțumesc pentru acest timp deosebit și această experiență de comunitate și de Biserică universală. Sunteți un popor foarte prietenos și plin de spiritualitate. Rămâneți în iubirea Domnului. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.”

(Delegația din Slovacia: Michal, Monika, Fero, Jano)

„Vă mulțumesc pentru ocazia de a cunoaște diversitatea confesiunilor din țara voastră și de a trăi o frumoasă zi de prietenie și înțelegere reciprocă, de a vedea cum persoane din diferite părți ale lumii împărtășesc momente de bucurie.”

(Vihica, Bosnia și Herțegovina)

„Mi-a plăcut foarte mult să cunosc România mai de aproape, să văd mănăstirile și peisajele pline de liniște. Vă mulțumesc pentru ziua petrecută în bucurie și fraternitate.”

(Chiara, Italia)

„Zona Bucovinei a fost întotdeauna un punct de atracție pentru cei care ne vizitează țara, pentru că este plină de cultură, tradiții, dar mai ales pentru puternica prezență a elementului religios. Călătoria sau pelerinajul de astăzi confirmă încă o dată dorința omului de a-l căuta și de a-l întâlni pe Dumnezeu, sentiment manifestat din plin atât la sanctuarul de la Cacica, cât și la mănăstirile vizitate. Consider că ceea ce s-a întâmplat astăzi nu a fost altceva decât o puternică manifestare a universalității Bisericii.”

(pr. Mihai Bălan, Republica Moldova)

 Ana-Maria Blaga, Raluca Fernea, Celina Dumitru

Interviu cu Habyarimana Uwamalita Beata din Ruanda, Africa

Adunarea Generală a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice, reunește în perioada 22-26 august un număr de 35 de țări, de pe patru continente. Am avut curiozitatea de a afla mai multe amănunte despre formele de Acțiunea Catolică din întreaga lume, de aceea am adresat câteva întrebări reprezentantei Acțiunii Catolice din Ruanda (Africa): Habyarimana Uwamalita Beata din Ruanda.

1.      Care este situaţia reală a bisericii catolice în ţara d-voastră?

Creştinii romano-catolici reprezintă peste 60% din populaţie, iar în total există aproximativ 80-85% de creştini, râmânând foarte puţini de religie islamică şi cu o religie tradiţională.

2.      În ţara d-voastră care este realitatea Acţiunii Catolice?

În Rwanda Acţiunea Catolică a realizat câteva activităţi, activităţi în care s-au implicat mai mult de 400000 membri din diferite dieceze. Sunt 154 de parohii active ce au activităţi cu copiii, tinerii şi adulţii, iar aceştia ajută biserica.

3.      Cum se implică laicii în viaţa bisericii şi care sunt coresponsabilităţile într-o biserică locală?

Totul porneşte de la nivel parohial unde laicii şi preoţii se întâlnesc în conferinţe şi lucrează împreună pentru administrarea bisericii şi pentru aplicarea noilor idei şi proiecte adoptate de biserică. Un exemplu ar putea fi acela că studenţii şi preoţii se implică în activităţi şcolare. Unii laici merg împreună cu preotul şi pregătesc tinerii pentru căsătorie. Lecţiile despre căsătorie sunt date de preot, iar cuplurile creştine le explică logodnicilor viaţa de după căsătorie. Deasemenea tinerii se implică în viaţa parohială în diferite activităţi desfăşurate la ei în parohie.

4.      Ce mesaj aţi dori să transmiteţi pentru membrii Acţiunii Catolice prezenţi aici şi din întreaga lume?

În timpul acestui eveniment am auzit că unele ţări au probleme în dezvoltarea unei Acţiuni Catolice, iar eu aş dori să-i încurajez spunându-le să fie puternici, să nu le fie teamă de obstacolele peste care trec şi să-şi păstreze credinţa. Unele zone au reuşit să formeze mici grupuri cu Acţiune Catolică. Ei nu trebuie să se teamă că sunt un grup mic sau biserică nouă, ci ei trebuie să continuie să fie puternici şi să ţină capul sus având încredere în Dumnezeu pentru a dezvolta acel grup, deoarece sunt convinsă că odată ce vor reuşi vor fi cu toţii bucuroşi să slujească parohiei şi diecezei.

Andreea Gheț și Celina Dumitru

Interviu cu Preasfințitul Florentin Crihălmeanu

„Mergeți direct la marile valori ale Bisericii” – Interviu cu PS Florentin Crihălmeanu, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. În cadrul programului de seară, din prima zi a Adunării Generale a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (AG FIAC), Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, a prezentat o reflecție asupra momentului evanghelic al discipolilor de la Emaus (Lc. 24,13-35), având drept suport vizual o icoană bizantină din Bulgaria. Reflecția preasfințitului s-a structurat în jurul a trei elemente cheie: memorie, identitate și misiune. Am avut bucuria de a sta de vorbă și a-i adresa câteva întrebări preasfinției sale.

  • Preasfinţite, am înţeles că aveţi o preferinţă în a aborda fragmentul evanghelic referitor la drumul ucenicilor spre Emaus. Ce anume vă atrage la acest fragment?

Consider că acest fragment este de fapt o paradigmă a vieţii noastre, care, după ce parcurgem un drum al credinţei inerent fiecăruia dintre noi după momentul botezului, cateheza corespunzătoare, prima spovadă şi prima împărtăşanie, are nevoie de momente de reîntoarcere la izvoare. Drumul credinţei şi al vieţii spirituale nu este, aşa cum s-ar putea presupune, un drum ascendent spre împărăţia cerurilor, spre Ierusalimul ceresc, ci de multe ori suntem puşi în situaţia de a-l redescoperi pe Cristos prezent în viaţa noastră şi a parcurge cele trei momente cheie, pe care ucenicii care întorceau spatele Ierusalimului morţii le parcurg, adică rememorare, identitate şi misiune.

  • Memorie, ientitate, misiune  au fost cuvintele cheie ale relatării sfinţiei voastre. Cum pot fi traspuse aceste cuvinte în viaţa de zi cu zi a creştinului de astăzi? Care ar fi paşii concreţi care trebuie parcurşi pentru a ajunge la trăirea acestor cuvinte?

Viaţa noastră de creştini este inevitabil legată de dimensiunea timpului. Timpul este şi el un element al creaţiei divine. Ca urmare, periodic, creştinul are nevoie de această reîntoarcere la izvoare, pentru că timpul este istorie, istoria este dinamică, situaţiile geopolitice și sociale în care trăim sunt diferite. Putem spune chiar că, de la an la an, viteza cu care au loc anumite schimbări la nivel geopolitic mondial ne obligă şi pe noi să ne adaptăm semnelor timpului, să le cunoaştem şi să ştim cum să putem răspunde mai bine misiunii noastre de creştini în lume. Şi aceasta o facem periodic, reîntorcându-ne la elementele esenţiale din credinţa noastră, care nu au voie să fie uitate. Ce înseamnă a fi creştin botezat? Ce înseamnă a fi persoană consacrată? Ce înseamnă a trăi într-o anumită societate a timpului prezent? Şi aceasta pentru a ne defini mai bine identitatea. Dacă ne aducem aminte ceea ce nu avem voie să uitam, vom ştii mult mai bine cine suntem. Ştiind cine suntem în societatea în care trăim, ne dăm seama ce avem de facut, astăzi, aici, în mileniul al III-lea creştin.

  • Referitor la tema Adunării Generale a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, cum se reflectă coresponsabilitatea în eparhia dumneavoastră?

Ceea ce am încercat în ultimii ani, şi o spun cu bucurie, sub influenţa puternică şi foarte dinamică a asociaţiei ASTRU care face parte din Acţiunea Catolică din România este, la cererea tinerilor, să alcătuim un plan pastoral complex pe durata întregului an calendaristic bisericesc. Mărturisesc că nu a fost uşor, dar am reuşit s-o facem la început cu timiditate şi cu colaborarea tinerilor care ne cereau mereu tema anului pastoral, acţiunile anului pastoral şi acum, după ce am preluat şi am încercat să aplicăm la nivelul eparhiei noastre temele pastorale sugerate de către Sfântul Părinte, am înfiinţat şi un birou pastoral. În acest birou pastoral, trebuie să ştiţi că sunt incluse mai multe familii, care fac parte din diferitele departamente ale structurii eparhiei noastre şi, de asemenea, persoane consacrate. De asemenea, sunt incluși responsabilii laici ale diferitelor sectoare, tocmai pentru că dorim în primul rând să cunoaştem pulsul vieţii laicilor de la dânşii, deci nu din alte surse, şi, în al doilea rând, dorim, prin acţiuniile pastorale pe care le organizăm, să putem răspunde necesităţiilor lor pastorale. Consider că prin aceasta, ascultând laicii şi propunerile lor în cadrul anului familiei, am reuşit să răspundem câtorva dorinţe cum a fost, de exemplu, Întâlnirea Eparhială a Familiilor, la care au participat circa 300 de persoane, ceea ce pentru noi este un lucru îmbucurător şi, de asemenea, momente de întâlnire a responsabililor cu pastoraţia familiilor la nivelul parohiilor. S-a creat o reţea în aşa fel încât familiile care sunt în dificultate, familiile care au probleme la nivelul relaţiei soţ-soţie din diferite motive, să poată fi sprijinite nu numai de un ajutor pastoral competent, dar chiar de familii cu experienţă în acest domeniu, familii care au, să zicem aşa, o vârstă respectabilă şi venerabilă şi care au trecut adeseori prin momente dificile. Iata doar câteva acţiuni prin care dorim să cerem laicilor ca, împreună cu noi, cei care suntem rânduiţi din mila Domnului la păstorirea acestei Eparhii, să fie cei care să ne sugereze ideile importante la nivelul pastoraţiei, sigur, preluând în acelaşi timp nu numai dimensiunea colaborării, dar şi a responsabilităţii acestei acţiuni.

  • Ne puteţi spune ce aşteptări aveţi de la laici?

În societatea secularizată şi secularizantă în care trăim, persoanele laice au un rol cu totul deosebit, sigur, mă refer la creştinii practicanţi din Biserica Catolică. Pentru că ei au acces în anumite medii, în anumite, să zicem aşa, cercuri ale societăţii, în care noi nu avem acces sau nu suntem bine priviţi, sau, în clipa în care apărem ca şi reprezentanţi ai Bisericii, sigur cu însemnele corespunzătoare, se creează oarecum o distanţă. Şi aici laicii creştini pot repara această absenţă a noastră în anumite medii. Avem exemplul, să iertaţi dacă utilizez un cuvânt cam dur, debandadei din politică. Dacă vă amintiţi bine, în momentul vizitei Fericitului Ioan Paul al II-lea la Bucureşti în mai 1999, Pontiful Roman de atunci a avut o sintagmă foarte frumoasă şi a spus aşa: „Educaţi-vă tinerii în spiritul unor ţeluri îndrăzneţe care se cuvin unor fii de martiri, în aşa fel”, citez din memorie, „încât să nu-şi abandoneze ţara de origine, să facă faţă consumismului şi să se angajeze cu o concepţie creştină în politică”. Noi avem nevoie de creştini care să se poată angaja în politică şi să încreştineze această politică de acum a României, care, trebuie să recunoaştem, este o faţadă a României, este un aspect cu care ne prezentăm în faţa Europei şi a lumii. Deci să nu se refuze o implicare politică creştină în această conducere a ţării noastre. Sigur, nu numai la nivelul politicii, dar şi la nivelul culturii avem nevoie să încreştinam cultura noastră, să revenim la adevăratele valori. Cel mai mult, o ştim cu toţii, poate influenţa societatea noastră nu discursul, ci exemplul, deci al doilea aspect pe care l-aş cere laicilor de astăzi este comportamentul autentic creştin, nu numai în biserică, dar şi în familie şi în societate, care poate fi un model pentru ceilalţi, aşa cum spuneau strămoşii noştri de gintă „Exemplia Docet”, adică exemplul personal este cel care poate învăţa cel mai mult pe ceilalţi semeni ai noştri.

  • În încheiere vă rog  să transmiteți un mesaj tuturor responsabililor de acţiune catolică, care sunt prezenţi la acest forum internaţional.

Eu vă invit să luaţi exemplul apostolilor care se întorc la Ierusalim, adică, lăsaţi imediat orice altceva şi încercaţi să mergeţi direct spre marile valori ale Bisericii în aşa fel încât acest foc arzând al cuvântului lui Dumnezeu să poată aprinde întreaga Biserică Catolică din România şi acest foc să fie focul divin, purificator, care să ne conducă pe toţi spre lumina eternă pentru că, aşa cum zice psalmul: întru lunima lui să vedem lunima. Amin, aşa să fie.

Bernadeta Farțade-Gabor, Pr. Florin-Petru Sescu și Bogdan Bursaș

Responsabilitate, coresponsabilitate și sfințenie – Programul zilei de joi după-amiază, 23 august

Programul de după-amiază din cea de-a doua zi a Adunării Generale a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice a fost moderat de către Chiara Finocchietti, responsabil al sectorului tineri al FIAC. În cadrul acestuia, Franco Miano, președintele Acțiunii Catolice din Italia, a prezentat un material intitulat Exerciții de coresponsabilitate, material ce a servit apoi ca suport pentru grupurile de discuții.

 În discursul prezentat, domnia sa a făcut legătura între responsabilitate, coresponsabilitate și sfințenie, întrucât legătura dintre primele două reprezintă chemarea la sfințenie. În Biserică nimeni nu poate pretinde că are vocație pentru sine însuși, ci pentru a trăi împreună. Coresponsabilitatea are ca scop binele tuturor, pentru ca împreună să putem transmite mesajul lui Cristos. Suntem chemați să fim sfinți împreună, nu fiecare pentru sine.

În reflecția sa despre coresponsabilitate, Franco Miano a mai precizat că drumul care se deschide în fața noastră este unul de comuniune. Deși fiecare are misiunea proprie, omul este, prin natura sa, ființă socială. De aceea, marele dar de a face parte dintr-o asociație are două aspecte: acela de a trăi în comuniune, respectiv  de a ne dezvolta dimensiunea noastră socială.

În concluzie, suntem coresponsabili în acest timp pe care îl trăim, timp pe care ni l-a încredințat Domnul. Noi suntem cei chemați să scriem istoria lumii de azi, acea istorie pe care o trăim zi de zi.

În continuare, participanții s-au împărțit pe grupuri de discuții, în cadrul cărora au putut asculta mărturiile unui episcop, ale unui preot și ale unui laic despre modul în care trăiesc ei coresponsabilitatea pe plan local.

După acest moment a urmat prezentarea diferitelor țări și a realităților cu care se confruntă Acțiunea Catolică. Fiecare țară a oferit diverse mărturii legate de activitățile pe care le desfășoară în cadrul asociațiilor de Acțiune Catolică pe care le reprezintă.

Alexandra Cojan și Ana-Maria Blaga

Interviu cu Emilio Inzaurraga

”Laiciipărtaşi la viaţa socială şi eclezială” – Interviu cu Emilio Inzaurraga, preşedinte al Acţiunii Catolice din Argentina şi coordonator al Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice.

Pentru Adunarea Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC) a fost aleasă tema: „Laici din Acţiunea  Catolică – coresponsabilitate eclezială şi socială”, subliniată de motoul „…în acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim”(Lc 24,33). Dorind să aflăm mai multe detalii cu privire la această temă, am adresat câteva întrebări coordonatorului FIAC, Emilio Inzaurraga, preşedinte al Acţiunii Catolice din Argentina.

  • De ce această temă pentru Adunare Generală a FIAC?

Deoarece, tema asupra căreia ne invită să reflectăm Adunarea Generală FIAC, presupune maturizarea laicilor în relaţie cu viaţa Bisericii, o viaţă de comuniune ca mister de împărtășire misionară şi, totodată, evidențiază posibilitatea laicilor de a se implica în viaţa socială, în aşa fel încât să poată impregna cu spiritul evanghelic toate realităţile cotidiene. Această coresponsabilitate ne invită să fim părtaşi atât la viaţa socială, cât și la cea eclezială. În această dimensiune, ni se pare important să invităm membrii Acţiunii Catolice din întreaga lume să reflecteze asupra acestei teme astfel încât să ne-o asumăm. Nu este o temă nouă, ea provine din Conciliul Vatican al II-lea și presupune idei care trebuie puse în practică.

  • Care sunt aşteptările pentru aceste zile de lucru?

Adunarea Generală FIAC este atât o întâlnire de rugăciune, cât și o întâlnire de lucru. Avem posibilitatea în aceste zile să ne împărtăşim diferitele experienţe, să cunoaștem diversele realități ale lumii și să vedem cum coresponsabilitatea poate deveni realitate concretă în ţările noastre. Totodată, suntem chemați să reflectăm asupra vocaţiei şi carismei noastre, în aşa fel încât să o reasumăm, să vedem cum o împărtăşim tinerilor, copiilor şi adulţilor. În aceste zile vom avea posibilitatea de a întâlni, asistenţi şi responsabili, să trăim împreună comuniunea și această întâlnire să devină un laborator, o experienţă vie de comuniune. Tot în aceste zile, aşteptările statutare sunt legate de alegerea celor cinci ţări care vor conduce Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice în următorul trieniu.

  • Un scurt salut tuturor participanţilor

În primul rând: Bun venit tuturor! Toţi suntem la Iaşi ca pelerini, şi cu inimă de pelerini trebuie să parcurgem această Adunare. Îl urmăm mereu pe Isus şi ne încredinţăm Sfintei Fecioare să ne însoţească şi să ne protejeze.

Chiara Santomiero

 Traducere – Vacaru Roberto şi Farţade-Gabor Bernadeta